Pentru cei care au convingerea că „discuțiile” (dezbaterile, contraargumentele) reprezinta doar o pierdere de timp, o continuare a conflictului, o perturbare a liniștii, o sursă de nervi, despicatul firului în 14, o "polemică", continuarea unei discuții nu reprezintă decât un „atac” al persoanei care dorește să îți schimbe părerea când tu nu vrei.
Însă discuțiile și dezbaterile au utilitatea lor. Atunci când apare prima oară tema conflictuală, cresc și emoțiile așa-zis negative - frustrare, enervare, lehamite, dezamăgire etc. Practic atunci auzi, probabil, jumătate din ce are de spus interlocutorul, pentru că în rest îți zumzăie în cap, fără să îți dai seama, emoțiile respective. Cine reușește să continue discuția după primul val, după ce emoțiile se mai așează, la următoarea fază poate găsi unele lămuriri utile. Hm, stai că poate respectivul nu vrea să mă forțeze să adopt părerea lui, poate doar vrea să se facă înțeles, ca să nu rămân cu ideea că am ceva cu el.
După ce lucrurile se așează și mai mult, amândoi suntem mai deschiși să povestim ce convingeri ne-au influențat poziția adoptată. Nu mai rămânem cu ideea că celălalt a vrut să ne atace, să ne denigreze sau să ne schimbe forțat o părere.
Până la urmă unele cercetări arată că oamenii abia a șasea oară rețin unele lucruri care le sunt comunicate.
Să presupunem că există o discuție despre rasism. O persoană crede că o atitudine mai fermă ar avea rezultate mai bune, o altă persoană crede că o acțiune integrativă ar avea rezultate mai bune. Ambele persoane se gândesc la un rezultat bun. Însă atunci când argumentele se întâlnesc, mai răsar în paralel și alte gânduri de care suntem conștienți sau nu (atribuirile sau interpretările), de exemplu; "vrea să mă facă să par prost (sau crede ca sunt prost)", "are ceva cu mine", "vrea să îmi impună părerea lui", "dacă cedez par mai prost" - când poate cealaltă persoană vrea doar să îți arate un domeniu pe care poate nu l-ai explorat, că n-ai avut timp - de exemplu care sunt consecințele pe termen lung ale discriminării - dacă duc într-adevăr acolo unde vrei să ducă - la ceva bun. Nu are nimic cu întreaga ta persoană, nu te urăște, nu vrea să te atace, nu are o pasiune pentru contraziceri, ci se gândește că dacă explorezi domeniul respectiv, s-ar putea să ți se pară că ceea credeai "intuitiv" că e bine, are și alte consecințe la care nu te-ai gândit. Nu pentru că crede că ești prost, ci pentru că crede, de exemplu, că nu ai avut timp să le studiezi. Ceea ce nu înseamnă un "atac la persoană".
Să luăm alt exemplu. Să spunem că partenera te roagă să iei iaurt în drum spre casă. Ești preocupat de niște probleme de la serviciu și uiți. Ajungi acasă și ea se supără, gandindu-se (poate fără să își dea seama) că faptul că ai uitat înseamnă că nu îți pasă suficient de mult de ea sau că nu o respecți și, prin urmare, apare o ceartă. Dacă închei discuția abrupt, crezând că discuțiile înseamnă exclusiv ceartă, s-ar putea să nu afli că nu a vrut să te atace, ci să îți ceară într-un mod mai puțin eficace să îi arăți că îți pasă de ea. Și rămâi cu o părere eronată despre intențiile persoanei, ceea ce nu îți folosește la relații pe termen lung sau rămâi în relații numai cu persoane care deseori nu își exprimă în fața ta întregul punct de vedere.
Să presupunem că doi funcționari din minister ar vrea soluții pentru birocrație, dar au păreri diferite. Oprirea abruptă a discuțiilor poate duce la situația în care nu mai ajung la o soluție comună pentru viitor.
Toate aceste lucruri și multe altele se pot lămuri când vrei să afli cu adevărat care au fost intențiile din spatele fiecărei vorbe, având în vedere că la prima discuție rareori afli acest lucru. Ți se pare că știi, interpretând "vrea să atace", "e hater", "are ceva cu mine", "mă contrazice mereu" etc. Dacă închei discuția atunci, vei rămâne cu aceste idei (care nici măcar nu sunt adevărate) și pe termen lung nu pare prea util acest lucru. Sigur, e vorba de cazul în care o închei pentru totdeauna, altfel nu e deloc rău să ieși dintr-o discuție dacă pe moment simți că nervii oricăreia dintre persoane nu ajută. Probabil în acel moment intuitiv crezi că orice discuție ulterioară va fi la fel de aprinsă. Ceea ce, de obicei, nu se întâmplă, de fapt.
Sigur că un lucru mai util, dar mai greu de făcut și care cere exercițiu, este să îți modifici interpretările și convingerile care nu îți sunt utile în primul rând ție. Acestea nu sunt înnăscute, ci dobândite. Să te gândești rațional dacă atribuirile făcute de tine sunt corecte sau există și altele. Atunci ajungi să te enervezi mai puțin în primă instanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu